Zambet cald fara consistenta. Mi-e dor de un ras portocaliu, precum niste cuburi inghetate, precum gheata sticloasa...De o privire argintie ca fcul o privire ce patrunde intr-o clipa in cele mai intime crampeie de suflet...si de o tainaalbastra ca noapteasi dulce ca visul frumos...sa traiesc in milocul misterelor surazand vrajita...
Sa privesc cu ochii inchisi semiobscurul misterios al decorului ce ma adaposteste...nu!!! ploua!!!, iar in dreapta chiar ninge, in fata e o ploaie ascutita cu frunze agitate, ce zboara haotic...nu, nu mi-e frig si asta nu pentru ca in spate bate un soare puternic, insistent, dornic sa te protejeze chiar cu forta. Caldura din vine de deasupra sau din interiorul meu...sau e o miscare circulara a iubirii din afar inspre mine si inapoi...Iubirea care iese din mine modifica in vreun oarecare fel compozitia atmosferica?
Iluzii de copil rasfatat....Atatea ai crezut si ai visat si te admirai pe tine insuti pentru tenancitatea cu care te lipeai de visul tau. De visul tau, unicul tau vis. Caci, desi pareai sa cauti atatea lucruri de neatins, tu te indreptai in fond spre acelasi loc pe care l-ai numit altfel uneori,caruia i-ai dat alte forme, pe care l-ai schimbat in exterior, dar inauntru a patrat mereu dorinta pentru o dulce pace, o iubire fara motiv, toleranta, repsiratie fara grade, o bunastare fara masura. Si nu puteai sa le spui. Cum? ar fi ripostat ei, e banal, atatea acadele, atata frisca, e gretos de dulce, nu e compatibil cu realitatea, cu natura noastra, vrem ceva picant, ceva sarat, ceva dur in atata puf....dar tu...tu nu te-ai ineca nicicand in atata fericire, gradul tau de saturatie e nemasurat..si poti in continuare sa darui...singura ta mangaiere si scop: daruirea, mereu vei da, vei impratia ce porti in tine. Nu te vei imputina, nu te vei pierde, dimpotriva,iti vei recupera fundamentul eului tau ratacit.
